Omaha Hi ghid complet

Omaha Hi ghid complet

Omaha Hi este o variantă de hold'em care devine foarte populară, în principal datorită numeroaselor posibilităţi a combinaţiilor de mâini. În Omaha Hi, fiecare jucător începe cu patru cărţi hole în loc de două.

Fie că este vorba despre joc on-line sau într-o sală de jocuri comercială (b&m), Omaha Hi se joacă la fel. La fel ca în cazul majorităţii formelor de poker, Omaha Hi utilizează un set de cărţi standard format din 52 de cărţi. Omaha Hi este, de obicei, jucat de 9 sau 10 jucători on-line.

Blind-uri

Fiecare mână Omaha Hi începe cu două blind-uri. Blind-urile sunt pariuri preliminare făcute de doi jucători înainte de a se face cărţile, pentru stimularea acţiunii. Dacă nu ar exista nimic de câştigat, primul jucător care trebuie să ia decizia nu ar avea motive să facă un pariu. Poziţia din care se fac cărţile este indicată printr-un un disc alb, etichetat D, denumit butonul dealer-ului sau, mai simplu, butonul. Aceasta este poziţia din care dealer-ul va distribui cărţile dacă dealer-ul este unul dintre jucători. Înaintea de distribuirea cărţilor, jucătorul din partea stângă a butonului pune fise egale cu (de obicei) jumătate din pariul minim pentru joc. Jucătorul din stânga acelui jucător pune fise egale cu pariul minim pentru joc.

De exemplu, într-un joc cu limită de 2 $ / 4 $, blind-ul mic ar fi de 1 $ iar blind-ul mare de 2 $.

 

 

 

Aşezare la masă

Când vă aşezaţi pentru prima dată la masă, trebuie să aşteptaţi ca blind-ul mare să ajungă la poziţia dumneavoastră. Acest lucru se întâmplă în mod natural, deoarece butonul se mută o poziţie spre stânga (în sensul acelor de ceasornic) după fiecare mână. Alternativ, pentru a primi cărţi imediat, vă puteţi înscrie imediat dacă puneţi un blind care are aceeaşi mărime cu blind-ul mare. Dacă vă înscrieţi, vi se împart cărţi imediat la mâinile succesive.

Fiecare jucător trebuie să pună un blind mic şi un blind mare în pot, fiecare o dată pe tură. Dacă rataţi blind-urile într-o tură, trebuie să aşteptaţi fie ca blind-ul mare să ajungă la dumneavoastră, fie să postaţi ambele blind-uri care lipsesc. Puteţi face acest lucru o singură dată. O valoare egală cu cea a blind-ului mare este parte din pariului dumneavoastră. (Joacă pentru dumneavoastră.) O valoare egală cu dimensiunea blind-ului mic devine parte a pot-ului şi nu face parte din pariul dumneavoastră. De exemplu, într-un joc cu limită 2 $ / 4 $, dacă rataţi blind-urile şi nu aşteptaţi ca blind-ul mare să ajungă la dumneavoastră pentru a reintra în joc, puneţi 3 $ în pot, din care 2 $ ar fi consideraţi parte a pariului dumneavoastră când este rândul dumneavoastră în prima tură, şi 1 $ se consideră că aparţine potului - care urmează să fie câştigat de eventualul câştigător al potului.

Prima tură

Când blind-urile sunt puse, dealer-ul distribuie patru cărţi, una o dată, cu faţa în jos, pentru fiecare jucător, începând cu blind-ul mic. Aceste patru cărţi de pornire sunt denumite cărţi hole. Cărţile dumneavoastră hole apar cu faţa cu faţa spre dumneavoastră pe ecran, dar nu vă faceţi probleme, doar dumneavoastră vă puteţi vedea cărţile hole. Doar spatele cărţilor hole ale celorlalţi jucători apar pe ecran. Toţi ceilalţi jucători au o vedere similară, putându-şi vedea doar propriile cărţi hole.

 

 

 

Fiecare jucător începe cu patru cărţi hole în loc de două (de fapt, unele b&m oferă variante cu cinci sau şase cărţi, dar nu veţi găsi aceste variante on-line.) După care, dealerul aşează cinci cărţi cu faţa în sus pe masă. Aceste cărţi comune fac parte din mâna fiecărui jucător, astfel încât fiecare jucător are acces la nouă cărţi. O altă diferenţă între Omaha Hi şi hold'em este că fiecare jucător formează o mână mare din cinci cărţi utilizând doar două (nici mai multe, nici mai puţine, însă pot fi oricare două) din cărţile sale hole împreună cu doar trei (nici mai multe, nici mai puţine, însă pot fi oricare trei) din cele cinci cărţile comune. Sunt posibile mult mai multe combinaţii câştigătoare faţă de hold'em. Hold'em are doar o combinaţie de pornire formată din două cărţi; Omaha Hi are şase.

Chiar dacă nu aţi mai avut experienţe cu Omaha Hi, nu trebuie să vă faceţi griji care sunt cele mai bune cărţi; programul software alege automat cele mai bune cinci cărţi pentru dumneavoastră în momentul comparării mâinilor.

De exemplu, dacă în cărţile dumneavoastră hole se află trei aşi şi se află un as printre cărţile comune, mâna dumneavoastră cea mai bună nu are cinci aşi. Dacă printre cărţile comune s-a aflat şi o pereche, cea mai bună mână a dumneavoastră ar fi un full house cu trei aşi. Dacă cea de-a patra carte a dumneavoastră a fost un popă iar cărţile comune au fost A Q J 10 9, de trei culori diferite, cea mai bună mână a dumneavoastră ar fi o chintă, asul fiind cea mai mare carte, cea mai bună mână posibilă pentru acest flop. Faceţi această mână cu ajutorul A K din combinaţia mâinii dumneavoastră cu Q J 10 din cărţile comune. (Cu toate acestea, există posibilitatea să împărţiţi potul. Oricine are K Q, K J, sau K 10 printre cărţile hole ar avea şi o chintă cu asul cea mai mare carte.) Puteţi afla mai multe detalii despre combinaţii şi care mâini sunt mai bune în "Clasificări mâini".

Omaha Hi, ca şi oricare altă formă de poker, se reduce la pariere. Omaha Hi are patru runde de pariere. Mărimea pariurilor depinde de structura jocului, din care Omaha Hi are trei posibilităţi:

  • joc cu limită
  • joc pot limit (cu limită de pot)
  • joc no limit (fără limită)

Parierea din prima tură începe întotdeauna cu jucătorul din partea stângă a blind-ului mare. Această poziţie este, de obicei, denumită "under the gun" sau primul jucător care trebuie să acţioneze. În imaginea de mai sus, sunteţi primul jucător care trebuie să acţioneze. Ca prim jucător, aveţi trei posibilităţi. Puteţi:

  • a părăsi mâna
  • deschide cu valoarea minimă (chema)
  • plusa

Selectaţi operaţia prin executarea unui clic pe caseta de dialog. Dacă părăsiţi mâna în orice moment, cărţile dumneavoastră sunt eliminate din joc şi nu mai sunteţi afişat pe ecran, sunteţi scos din joc până la următoarea tură şi nu mai aveţi niciun interes în pot. Dacă părăsiţi mâna, următorul jucător are aceleaşi opţiuni. Dacă toţi părăsesc mâna, inclusiv blind-ul mic, potul merge la blind-ul mare şi este făcută următoarea mână.

Dacă dumneavoastră, sau oricare alt jucător, deschideţi, fiecare jucător succesiv are trei posibilităţi:

  • a părăsi mâna
  • de a chema, adică de a egala pariul precedent
  • de a plusa, adică de a mări pariul precedent

Fiecare jucător care urmează are aceleaşi trei alegeri. Dacă s-a făcut o plusare, fiecare jucător care alege să continue trebuie fie să cheme pariul total sau să pluseze. În oricare rundă de pariuri poate exista maximum un pariu şi trei plusări. Când parierea (denumită şi acţiune) ajunge la blind-uri, jucătorii au aceleaşi alegeri. Cu toate acestea, jucătorii au deja fise în pot, şi acele fise avantajează pariul lor. De exemplu dacă într-un joc cu limită 2 $ / 4 $, aţi deschis cu 2 $, şi doi jucători au plusat, pariul total va fi de 6 $. Când a venit rândul blind-ului mic, jucătorul poate părăsi mâna. Jucătorul poate chema blind-ul mare, punând 5 $ în pot. (El deja are 1 $ în pot.) Sau acel jucător poate plusa, punând 7 $ în pot. Aceasta ar fi ultima plusare pentru runda respectivă, ajungându-se la maximum. (Jocurile cu limită de pot şi fără limită nu au limită la numărul de pariuri care pot fi făcute.)

 

 

 

În mod similar, blind-ul mare, care deja a investit 2 $ în pot, intră cu 2 $ mai puţin. Dacă nu există plusări când pariurile ajung la blind-ul mare, jucătorul are o aşa-numită opţiune. Poate opta să pluseze, caz în care fiecare jucător activ din turn are de ales între a chema plusarea sau de a re-plusa, sau de a părăsi mâna. Blind-ul mare poate de asemenea opta să nu pluseze, ceea ce opreşte pariurile pentru runda respectivă. În această situaţie de opţiune, blind-ul mare este cunoscut în jargonul de poker sub numele de live blind.

Flop-ul

O dată ce pariul pentru prima rundă este egalizat, adică după ce fiecare a avut posibilitatea fie de a părăsi mâna, fie de a egala pariul total, dealerul aşează trei cărţi cu faţa în sus în centrul mesei. Aceste prime trei cărţi comune sunt denumite flop-ul.

 

 

 

Are loc cea de-a doua rundă de pariuri. În această rundă, parierea începe cu primul jucător activ (unul care încă are cărţi) din stânga butonului. Dacă blind-ul mic a fost chemat în prima rundă, acel jucător va fi primul care va acţiona, chiar dacă a fost penultimul în prima rundă de pariuri. Doar în prima rundă (denumită uneori runda pre-flop) pariurile încep din alt loc. În toate rundele care urmează primei runde, primul jucător are două posibilităţi:

  • să verifice, adică să nu parieze
  • să parieze, adică să facă un pariu în limita corespunzătoare pentru runda respectivă

Dacă nimeni nu pariază, fiecare jucător la rând are aceleaşi alegeri. În fiecare rundă, cu excepţia primei runde, este posibil să nu se facă pariuri. Dacă nu s-a efectuat niciun pariu într-o rundă, se consideră că este o rundă verificată.

Dacă cineva pariază, fiecare jucător succesiv are trei alegeri:

  • a părăsi mâna
  • de a chema, adică de a egala pariul precedent
  • de a plusa, adică de a mări pariul precedent

Un jucător care verifică, îşi păstrează cărţile. Dacă cineva pariază, atunci când acţiunea revine, un jucător care a verificat poate avea una dintre posibilităţile menţionate mai sus. Verificarea şi apoi plusarea când se fac din nou pariuri, este cunoscută sub denumirea de verificare-plusare. Dacă verificaţi cu intenţia de a plusa, riscaţi ca nimeni să nu parieze.

Turn-ul

După ce parierea pentru cea de-a doua lună este egalată, adică după ce toţi au avut posibilitatea de a verifica sau de a egala parierea totală pentru runda respectivă, dealerul mai pune o carte cu faţa în sus în centrul mesei. Această cea de-a patra carte comună este denumită turn.

 

 

 

Are loc cea de-a treia rundă de pariuri. Din nou, parierea începe cu primul jucător activ din stânga butonului. Parierea decurge exact în acelaşi mod ca pentru cea de-a doua rundă. Într-un joc cu limită, în cea de-a treia şi cea de-a patra rundă, parierea are loc de obicei în incrementări cu de două ori mărimea din primele două runde.

River-ul

După ce parierea pentru cea de-a treia rundă este egalată, dealerul pune în centrul mesei cartea a cincea şi ultima, cu faţa în sus. Această a cincea şi ultimă carte comună este denumită river.

 

 

 

Are loc cea de-a patra şi ultima rundă de pariere. Din nou, parierea începe cu primul jucător activ din stânga butonului. Parierea se desfăşoară exact în acelaşi mod ca pentru primele două runde.

Arătarea cărţilor

După ce parierea pentru cea de-a patra rundă este egalată, parierea se încheie şi se arată cărţile. Jucătorii rămaşi activi îşi arată cărţile şi câştigă mâna cea mai bună, formate din cele mai bune cinci cărţi din cele două dintre cele patru cărţi hole ale jucătorului combinate cu cele trei cărţi comune Programul software stabileşte mâna câştigătoare şi acordă pot-ul deţinătorului mâinii.

Jucătorii nu îşi arată cărţile simultan. Arătarea cărţilor se face într-o anumită ordine.

Programul software arată cărţile primului jucător care a pariat sau ultimului jucător care a plusat într-o rundă anterioară. (Dacă nu a existat nici un pariu pe river, cărţile primului jucător care a pariat sau ale ultimului jucător care a plusat pe turn vor fi arătate primele la arătarea cărţilor, şi aşa mai departe.) Dacă următorul jucător activ are o mână cu cărţi mari sau mici mai bună decât cea tocmai arătată (sau egală), programul software arată cărţile acestuia. Dacă următorul jucător activ nu are o mână mai bună, programul software oferă jucătorului o alegere. Acesta îşi poate arăta cărţile, dacă doreşte, sau le poate arunca cu faţa în jos (muck). Programul software tratează fiecare jucător rămas activ în acelaşi mod, fie prin arătarea cărţilor, dacă mâna este mai bună (sau egală) cu cele arătate până atunci, fie prin oferirea alegerii de arătare sau aruncare a cărţilor, şi acordă potul celei mai bune mâini mici.

 

 

 

Nu fiţi îngrijorat dacă v-aţi interpretat greşit mâna şi aţi aruncat accidental o mână câştigătoare. La final, programul software acordă potul mâinii câştigătoare şi raportează în caseta de discuţii valoarea acelei mâini. De exemplu, este posibil să vă fi concentrat atât de tare încercând să faceţi o chintă încât omiteţi faptul că, în timp ce nu aţi reuşit să faceţi chinta, aţi făcut o culoare. Programul software vă asigură de faptul că, dacă mâna dumneavoastră este cea mai bună la arătarea cărţilor, dumneavoastră câştigaţi.

Dacă parierea nu este egalată în runda finală, adică dacă un jucător a pariat sau a plusat şi nimeni nu a făcut un pariu egal cu pariul precedent, nu există o arătare a cărţilor, iar programul software acordă potul jucătorului care a făcut acel pariu neegalat. Acesta este cazul şi cu oricare rundă anterioară. Dacă această situaţie are loc în rundele anterioare, nu sunt împărţite alte cărţi, deoarece mâna s-a încheiat.

Uneori, unui jucător i se termină fisele înainte de terminarea pariurilor. În astfel de cazuri, sunt create unul sau mai multe poturi secundare iar programul software acordă poturile principale şi secundare corespunzătoare. Când un jucător îşi pune toate fisele în pot, se poate face un pariu sau se poate plusa, fără ca acestea să fie egalate, dar arătarea cărţilor va avea, totuşi, loc.

De obicei, jucătorii nu îşi arată mâinile cu care au pierdut. Cu toate acestea, aveţi dreptul de a vedea toate cărţile care au fost active la arătarea cărţilor, chiar dacă acestea nu sunt arătate. Executaţi clic pe ULTIMA MÂNĂ pentru a accesa o nouă fereastră care indică rezultatele ultimei mâini şi toate cărţile active. În fereastra respectivă, puteţi menţiona şi orice mână anterioară (până la ultimele 50 din sesiunea curentă) pentru care doriţi un raport.