Stud Hi/Lo ghid complet

Stud Hi/Lo ghid complet

Seven-card stud Hi/Lo este o versiune de Seven-card stud în care pot-ul este împărţit între jucătorul cu cea mai mare mână şi jucătorul cu cea mai mică mână, dacă mâna respectivă nu are o carte mai mare de 8. (8 este cunoscut în lumea pokerului ca fiind calificator.) Dacă această restricţie nu este îndeplinită, întregul pot merge la deţinătorul celei mai mari mâini. De asemenea, aceeaşi mână poate câştiga atât jumătatea superioară cât şi jumătatea inferioară a pot-ului. Câştigarea întregului pot în oricare dintre aceste moduri este denumită colectare. Consultaţi "Clasificări mână" pentru a vedea cum sunt stabilite mâinile mici şi mâna câştigătoare.

Jocul este, de asemenea, denumit seven stud high-low, Seven-card stud 8-or-better, Seven-card stud split sau Seven-card stud/8 (şi indicat pe butonul de lobby ca Stud H/L). Acest joc este familiar celor care au jucat poker doar acasă. Seven stud high-low este, de asemenea, popular în multe săli de poker comerciale.

Cum diferă jocurile on-line de jocurile de acasă

Au apărut variante neobişnuite de Seven-card Stud Hi/Lo, implicând uneori atuuri şi cărţi de înlocuire. Dar nu veţi găsi aceste versiuni on-line sau în sălile de poker comerciale. O altă variantă de joc casnic pe care nu o veţi vedea este declararea, în care jucătorii indică la arătarea cărţilor dacă vor merge pe cărţi mari sau mici - sau în ambele sensuri. Această versiune nu are un calificator, şi un jucător trebuie să câştige jumătate din pot. Un jucător poate câştiga jumătatea inferioară, de exemplu, fără a avea cea mai bună mână mică - dacă jucătorul cu cea mai bună mână mică nu a declarat în mod corespunzător. Orice mână poate câştiga jumătatea inferioară a pot-ului - chiar şi o pereche sau o mână şi mai slabă - atâta timp cât este cea mai mică mână care a declarat o mână mică.

On-line şi în sălile de poker, "cărţile vorbesc." On-line, acest lucru înseamnă că la arătarea cărţilor, programul software stabileşte care mână este cea mai bună ca mână mare şi care mână este cea mai bună ca mână mică - cu condiţia ca o mână să se califice ca mână mică - şi acordă pot-ul în mod corespunzător.

Generalităţi

La fel ca în versiunea high de Seven-card stud, fiecare jucător începe cu două cărţi hole şi o carte cu faţa în sus şi apoi dealerul împarte fiecărui jucător activ încă trei cărţi cu faţa în sus şi o carte finală cu faţa în jos. Fiecare va avea, deci, şapte cărţi, patru cu faţa în sus şi trei cu faţa în jos. Diferenţa dintre Seven-card stud high şi Seven-card stud Hi/Lo este că la Seven-card stud Hi/Lo, fiecare jucător poate avea două mâini diferite, o mână mare şi o mână mică. Fiecare jucător formează o mână mare din cinci cărţi utilizând cinci din cele şapte cărţi. Fiecare jucător formează o mână mică din cinci cărţi utilizând cinci din cele şapte cărţi. Atât combinaţia de mână mare cât şi combinaţia de mână mică pot utiliza acelaşi set de cinci cărţi, dar acest lucru nu este obligatoriu şi, de obicei, nici nu se întâmplă acest lucru. De exemplu, dacă cele şapte cărţi ale dumneavoastră sunt Kh 8h 5c 4h 3h 2s Ah, mâna dumneavoastră mare este Ah Kh 8h 4h 3h, iar mâna mică - 5c 4h 3h 2s Ah. Aici este o mână care foloseşte aceleaşi cinci cărţi pentru mână mare şi mână mică: Ks Qh 8s 7d 6c 5h 4c. Mâna mare este o chintă la 8, iar mâna mică 8-7-6-5-4.

Ca în majoritatea formelor de poker, Seven-card Stud Hi/Lo utilizează un pachet standard de 52 de cărţi. Jocul se desfăşoară la o masă de opt persoane.

Fiecare mână nouă de Seven-card Stud Hi/Lo începe atunci când fiecare jucător depune un ante în pot. Ante-ul este o plată în pot înainte de fi împărţite cărţile, pentru stimularea acţiunii. De exemplu, într-un joc de 2 $/4 $ cu limită, ante-ul este de 40 cenţi. Fiecare jucător trebuie să depună un ante la fiecare mână pentru a primi cărţi.

Când vă aşezaţi pentru prima dată la masă, primiţi cărţi imediat după ce aţi depus un ante. Deoarece Seven-card Stud Hi/Lo nu are blind-uri, nu trebuie să aşteptaţi.

La Seven-card Stud Hi/Lo, poziţia dealerului nu se roteşte la fel ca în jocurile cu blind. Poziţia dealerului este indicată de către un disc alb denumit buton de stud. Butonul de stud se află întotdeauna în poziţia 8, şi fiecare nouă împărţire a cărţilor începe la locul 1. Prima carte a fiecărei runde succesive merge la primul jucător activ (unul care fie a egalat toate pariurile până în acel moment, sau a depus în pot toate fisele, adică nu mai dispune de fise pentru a egala pariurile) din stânga butonului de stud. Dacă rotiţi masa pentru a vă schimba poziţia, se roteşte şi butonul de stud. În acest fel se clarifică poziţia de împărţire a cărţilor. Acest lucru este important în situaţiile rare în care unul sau doi jucători au cărţile cu faţa în sus identice. După prima rundă, dacă mâinile sunt egale, mâna cea mai apropiată aflată în partea stângă a butonului de stud începe parierea.

Când ante-urile au fost depuse, dealerul împarte două cărţi cu faţa în jos pentru fiecare jucător, şi apoi câte o carte cu faţa în sus, începând cu poziţia 1. Cele două cărţi cu faţa în jos sunt numite cărţi hole. Cărţile dumneavoastră hole apar cu faţa în sus pe ecran, dar nu vă faceţi probleme, doar dumneavoastră vă puteţi vedea cărţile hole. Doar spatele cărţilor hole ale celorlalţi jucători apar pe ecran. Toţi ceilalţi jucători au o vedere similară, putându-şi vedea doar propriile cărţi hole. Puteţi deosebi cărţile hole de cărţile de început, la vedere, deoarece cărţile hole sunt situate mai jos decât cărţile de început. Puteţi vedea cărţile cu faţa în sus ale celorlalţi jucători, şi aceştia, la rândul lor, le pot vedea pe ale dumneavoastră.

 


 

Seven stud Hi/Lo, ca orice altă formă de poker, se reduce la pariere. Seven stud Hi/Lo are cinci runde de pariere. Mărimea pariurilor depinde de structura jocului. Toate jocurile Seven-card Stud Hi/Lo pe Full Tilt Poker sunt jocuri cu limită. Primele două runde sunt la un nivel, iar următoarele trei dublează nivelul respectiv.

Cea de-a treia carte comună

În prima rundă (cunoscută sub denumirea de "cea de-a treia carte comună"), pariurile încep cu jucătorul care are cartea cea mai mică cu faţa în sus. Acest pariu este un pariu forţat. Pariul trebuie să fie cel puţin minimum specificat, denumit deschidere, dar poate fi şi mai mare. Deschiderea înseamnă de obicei o pătrime din limita inferioară. Dacă doi sau mai mulţi jucători au cărţi la vedere cu aceeaşi valoare, jucătorul care trebuie să facă deschiderea este stabilit în funcţie de culoare, în ordine de bridge inversă (treflă, caro, inimă roşie, pică). Acesta este unul dintre puţinele momente în care culoarea are o relevanţă în razz. De exemplu, dacă trei dame apar în prima rundă în această ordine, 2s, 2h, 2d, cel care deţine 2d trebuie să facă pariul deschiderea.

În imaginea de mai sus, este prezentată cartea cea mai mică. Trebuie să faceţi un pariu. Aveţi doar două alegeri. Puteţi:

  • deschide
  • finaliza pariul, adică de a mări pariul la limita inferioară

Selectaţi operaţia prin executarea unui clic pe caseta de dialog. În timp ce puteţi finaliza întotdeauna pariul, veţi observa că, de obicei, jucătorii deschid pentru valoarea minimă. Dacă toţi părăsesc mâna, veţi câştiga ante-urile, şi este făcută următoarea mână.

În mod normal, nu toată lumea va părăsi mâna pentru o deschidere.

Dacă deschideţi, fiecare jucător succesiv are trei alegeri:

  • a părăsi mâna
  • de a chema, adică de a egala pariul de deschidere
  • finaliza pariul, adică de a mări pariul la limita inferioară

Dacă dumneavoastră, sau oricare alt jucător, finalizaţi pariul, fiecare jucător succesiv are trei alegeri:

  • a părăsi mâna
  • de a chema, adică de a egala pariul de deschidere
  • de a plusa, adică de a mări pariul precedent

 


 

Fiecare jucător care urmează are aceleaşi trei alegeri. Dacă s-a făcut o plusare, fiecare jucător care alege să continue trebuie fie să cheme pariul total sau să pluseze. În oricare tură de pariuri, poate exista maximum un pariu şi trei plusări. Pariul de deschidere plus finalizarea contează ca un pariu în prima rundă. De exemplu, într-un joc cu limită 2 $ / 4 $, deschideţi cu 50 cenţi, un alt jucător finalizează pariul la 2 $, şi apoi doi jucători plusează. Pariul total ajunge la 6 $. Acesta este echivalentul a trei pariuri şi un alt jucător mai poate face încă o plusare. Aceasta ar fi ultima plusare pentru runda respectivă, ajungându-se la maximum.

Dacă părăsiţi mâna în orice moment, cărţile dumneavoastră sunt eliminate din joc şi nu mai sunteţi afişat pe ecran.

Atunci când vă evaluaţi cărţile, trebuie să ţineţi cont de faptul că acesta este un joc Hi/Lo, cărţile bune pot fi atât cărţi mici cât şi cărţi mari. Trebuie să terminaţi cu o mână care este cea mai bună atât pentru high cât şi pentru low, ideal o mână care le poate câştiga pe ambele (colectarea întregului pot). Ţineţi cont de calificator. Dacă încercaţi să faceţi o mână mică, cărţile de 9 sau mai mari vă diminuează şansele. Comparativ cu Omaha Hi/Lo, Seven-card Stud Hi/Lo are o proporţie mai mare de împărţire a pot-ului între mâinile mari şi mâinile mici la arătarea cărţilor. Un pot Omaha Hi/Lo poate avea o mână mică doar dacă cel puţin trei cărţi din cărţile comune sunt de 8 sau mai mici - şi chiar şi în acest caz se poate întâmpla ca nici un jucător să nu formeze o mână mică. La Seven-card Stud Hi/Lo, deoarece un jucător poate folosi oricare cinci din cele şapte cărţi ale sale, probabilitatea uni mâini mici este, de obicei, mai ridicată.

A patra carte comună

O dată ce pariul pentru prima rundă este egalat, adică după ce fiecare a avut posibilitatea fie de a părăsi mâna, fie de a egala pariul total, dealerul împarte fiecărui jucător activ o a doua carte cu faţa în sus (a patra carte comună). Jucătorii încă activi participă la o rundă de pariere. Parierea pe cea de-a patra carte comună începe la limita inferioară.

Singura diferenţă de pariere între Seven-card Stud Hi/Lo şi Seven-card Stud este că la Seven-card Stud Hi/Lo nu se oferă o creştere opţională a limitei de pariere. La Seven-card stud Hi/Lo, primele două runde de pariuri sunt întotdeauna la limită inferioară, iar ultimele trei întotdeauna la limita superioară.

Pentru a patru şi toate cărţile consecutive comune, parierea începe întotdeauna cu jucătorul care are cele mai mari cărţi pe masă. În cazul în care doi sau mai mulţi jucători au aceleaşi cărţi mari pe masă, parierea începe cu jucătorul cel mai aproape de stânga butonului stud. În imagine, deoarece sunteţi mai apropiat de butonul de stud decât oricare alt jucător care deţine o mână as - doi, sunteţi primul care pariază.

 


 

Situaţia este exact aceeaşi dacă mâinile aflate la egalitate sunt perechi. De exemplu, dacă doi jucători arată 7-7, cel aflat mai aproape de butonul de stud începe pariurile.

Nu trebuie să vă preocupe prea mult care jucător începe pariurile. Programul software vă va atenţiona când este rândul dumneavoastră să acţionaţi. De asemenea, prezintă toate opţiunile disponibile. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să executaţi clic pe alegerea dorită.

În toate rundele care urmează primei runde de pariuri, jucătorul care trebuie să acţioneze primul are două alegeri:

  • să verifice, adică să nu parieze
  • să facă un pariu la limita corespunzătoare pentru acea rundă

Dacă nimeni nu pariază, fiecare jucător la rând are aceleaşi alegeri. În fiecare rundă, cu excepţia primei runde, este posibil să nu se facă pariuri. Dacă nu s-a efectuat niciun pariu într-o rundă, se consideră că este o rundă verificată.

Dacă cineva pariază, fiecare jucător succesiv are trei alegeri:

  • a părăsi mâna
  • de a chema, adică de a egala pariul de deschidere
  • de a plusa, adică de a mări pariul precedent

Un jucător care verifică, îşi păstrează cărţile. Dacă cineva pariază, un jucător care a verificat anterior poate face una dintre alegerile menţionate mai sus. Verificarea şi apoi plusarea când se fac din nou pariuri, este cunoscută sub denumirea de verificare-plusare. Dacă verificaţi cu intenţia de a plusa, riscaţi ca nimeni să nu parieze.

Cea de-a cincea carte comună

După ce pariurile pentru cea de-a patra carte comună sunt egalate, adică după ce fiecare a avut posibilitatea fie de a verifica, fie de a egaliza pariul total, dealerul împarte fiecărui jucător activ o a treia carte la vedere (cea de-a cincea carte comună). Jucătorii încă activi participă la o rundă de pariere. Pariurile pe cea de-a cincea carte comună sunt la cel mai ridicat nivel.

A şasea carte comună

După egalarea pariurilor pentru cea de-a cincea carte comună, dealerul împarte fiecărui jucător activ o a patra carte la vedere (a şasea carte comună). Jucătorii încă activi participă la o rundă de pariere. Pariurile pe cea de-a şasea carte comună rămân la nivelul ridicat.

Cea de-a şaptea carte comună

După ce pariurile pentru cea de-a şasea carte comună sunt egalate, dealer-ul împarte fiecărui jucător activ o carte finală, cu faţa în jos (a şaptea carte comună sau carte river). Jucătorii încă activi participă la o rundă finală de pariuri. Parierea se desfăşoară exact în acelaşi mod ca pentru primele trei runde.

Arătarea cărţilor

După ce parierea pentru cea de-a şaptea carte comună este egalată, parierea se încheie şi se arată cărţile. Jucătorii rămaşi activi îşi arată cărţile. Cea mai bună mână, formată din cele mai bune cinci cărţi dintre cele şapte ale jucătorului, câştigă jumătate din pot. Cea mai bună mână mică (dacă se califică una, constând din cinci cărţi diferite, de 8 sau mai mici), compusă din cele mai bune cinci cărţi dintre cele şapte ale jucătorului, câştigă jumătate din pot. Programul software stabileşte mâinile câştigătoare şi atribuie jumătate din pot deţinătorului fiecărei mâini. Dacă nu există nicio mână cu cărţi mici câştigătoare, software-ul acordă întregul pot deţinătorului celei mai mari mâini. Dacă setul de şapte cărţi al aceluiaşi jucător conţine simultan atât cea mai mare mână cât şi cea mai mică mână, programul software acordă întregul pot deţinătorului acelei mâini.

Jucătorii nu îşi arată cărţile simultan. Arătarea cărţilor se face într-o anumită ordine.

Programul software arată cărţile primului jucător care a pariat sau ultimului jucător care a plusat într-o rundă anterioară. (Dacă nu au existat pariuri pe cartea river, cărţile primului jucător care a pariat sau ale ultimului jucător care a plusat pe cea de-a şasea carte comună vor fi primele arătate la arătarea cărţilor, şi aşa mai departe.) Dacă următorul jucător activ are o mână mai bună, mare sau mică, decât a jucătorului anterior (sau egală), programul software arată cărţile acestuia. Dacă următorul jucător activ nu are niciuna dintre acestea, software-ul oferă jucătorului o alegere. Acesta îşi poate arăta cărţile, dacă doreşte, sau le poate arunca cu faţa în jos (muck). Programul software tratează fiecare jucător rămas activ în acelaşi mod, fie prin arătarea cărţilor, dacă acestea sunt mai bune decât mâinile mari sau mici arătate până atunci (sau egale), fie prin oferirea alegerii de arătare sau aruncare a cărţilor - fiecare jumătate de pot fiind atribuită în mod corespunzător.

 


 

Nu fiţi îngrijorat dacă v-aţi interpretat greşit mâna şi aţi aruncat accidental o mână câştigătoare. Atâta timp cât aţi chemat până la final, programul software acordă potul mâinii câştigătoare şi raportează în caseta de discuţii valoarea acelei mâini. De exemplu, este posibil să vă fi concentrat atât de tare încercând să faceţi o chintă încât omiteţi faptul că, în timp ce nu aţi reuşit să faceţi chinta, aveţi un 8 low care este cea mai bună mână. Software-ul se asigură că dacă mâna dumneavoastră este cea mai bună (mână cu cărţi mari sau mână cu cărţi mici) la arătarea cărţilor, dumneavoastră câştigaţi.

Dacă parierea nu este egalată la runda finală, adică dacă un jucător a pariat sau a plusat şi nimeni nu a făcut un pariu egal cu pariul precedent, nu există o arătare a cărţilor, iar programul software acordă potul jucătorului care a făcut acel pariu neegalizat. Acesta este cazul şi cu oricare rundă anterioară. Dacă această situaţie are loc în rundele anterioare, nu mai sunt împărţite alte cărţi, deoarece mâna s-a încheiat.

Uneori, unui jucător i se termină fisele înainte de terminarea pariurilor. În astfel de cazuri, sunt create unul sau mai multe poturi secundare iar programul software acordă poturile principale şi secundare corespunzătoare. Când un jucător îşi pune toate fisele în pot, se poate face un pariu sau se poate plusa, fără ca acestea să fie egalate, dar arătarea cărţilor va avea, totuşi, loc.

De obicei, jucătorii nu îşi arată mâinile cu care au pierdut. Cu toate acestea, aveţi dreptul de a vedea toate cărţile care au fost active la arătarea cărţilor, chiar dacă acestea nu sunt arătate. Executaţi clic pe ULTIMA MÂNĂ pentru a accesa o nouă fereastră care indică rezultatele ultimei mâini şi toate cărţile active. În fereastra respectivă, puteţi menţiona şi orice mână anterioară (până la ultimele 50 din sesiunea curentă) pentru care doriţi un raport.